Decizia CCR nr. 771/2016Punctul 8

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. 3 teza a doua din Codul penal din 1969 este neîntemeiată. Astfel, apreciază că persoanele între care - în opinia autorului excepţiei - există discriminare nu se află, prin ipoteză, în aceeaşi situaţie juridică. Pentru persoana condamnată pentru două infracţiuni aflate în concurs, căreia i se aplică dispoziţiile art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969, termenul de încercare a început să curgă la o dată anterioară pronunţării hotărârii pentru cea de-a doua infracţiune, iar dispoziţiile de lege criticate nu scurtează acest termen de încercare, a cărui modalitate de stabilire rămâne aceeaşi pentru toate persoanele pentru care se pronunţă suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Pentru fiecare persoană condamnată termenul de încercare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Faptul că nu se schimbă data de la care curge termenul de încercare - în situaţia în care o persoană comite din nou o infracţiune care se încadrează în ipoteza art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969 - nu are caracter discriminatoriu, nefiind de natură a crea un avantaj faţă de persoana care, la aceeaşi dată, a fost judecată pentru o singură infracţiune, întrucât, pe de o parte, termenul de încercare rămâne neschimbat, iar, pe de altă parte, această din urmă persoană poate la rândul său să beneficieze de prevederile art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969. După cum s-a pronunţat Curtea Constituţională, în mod constant, în jurisprudenţa sa, egalitatea în faţa legii înseamnă aplicarea aceluiaşi regim juridic pentru persoanele aflate în situaţii similare, iar nu un regim juridic uniform pentru persoane aflate în situaţii diferite. Art. 16 din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor trebuie interpretat în corelare cu art. 4 din Legea fundamentală, care enumeră criteriile generale de discriminare, şi anume rasa, naţionalitatea, originea etnică, limbă, religia, sexul, opinia, apartenenţa politică, averea sau originea socială. Or, nicio astfel de diferenţiere nu este făcută în cadrul textului de lege criticat. Prin urmare, dispoziţiile art. 85 alin. 3 fraza a doua din Codul penal din 1969 nu instituie tratamente discriminatorii pentru anumite categorii de persoane, ci se aplică în mod nediferenţiat tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică. ...