Decizia CCR nr. 771/2016Punctul 5

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 85 alin. 3 teza a doua din Codul penal din 1969 încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi prevederile art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât creează discriminare, pe de o parte, între condamnaţi, iar, pe de altă parte, între părţile civile. Astfel, arată că, dacă - în cazul anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei ca urmare a descoperirii unor infracţiuni săvârşite în concurs - se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultate în urma aplicării dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Consideră că persoana condamnată, în aceste condiţii, pentru un concurs de infracţiuni are o poziţie privilegiată în raport cu un inculpat care a săvârşit o singură faptă şi care, condamnat fiind la aceeaşi dată, ar avea de suportat un termen de încercare ce începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii. Aşadar, în situaţia a doi inculpaţi condamnaţi în aceeaşi zi la aceeaşi pedeapsă cu închisoarea - pentru care se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei - pentru cel care mai suferise anterior o condamnare pentru o infracţiune concurentă termenul de încercare expiră mai devreme decât pentru cel condamnat pentru o singură infracţiune. Mai mult, în situaţia în care condamnarea pentru o infracţiune concurentă intervine cu o zi înainte de împlinirea termenului de încercare stabilit anterior, în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante nu va mai curge niciun termen de încercare. Consideră că, în această ultimă variantă, este paralizat dreptul părţii civile de a formula o cerere de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultate în urma aplicării dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni, pe când partea civilă din cauza în care inculpatul este condamnat pentru o singură infracţiune are la dispoziţie o perioadă suficientă de timp pentru a uza de dispoziţiile art. 84 din Codul penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării condiţionate pentru neexecutarea obligaţiilor civile. ...