Decizia CCR nr. 771/2016Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu creează discriminare nici între condamnaţi şi nici între părţile civile. Astfel, consideră că autorul excepţiei face comparaţie între persoane care se află în situaţii diferite, şi anume între o persoană condamnată - cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei - pentru o singură infracţiune şi o persoană condamnată pentru un concurs de infracţiuni, în condiţiile în care, după anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate anterior, se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante. Or, este firesc ca termenul de încercare să se calculeze de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei, având în vedere că, inclusiv în situaţia în care această din urmă persoană ar fi fost condamnată cu executarea pedepsei, ar fi beneficiat de deducerea perioadei executate, astfel încât ar fi existat posibilitatea să nu mai aibă nicio zi de executat din pedeapsa rezultantă. În ceea ce priveşte presupusa discriminare între părţile civile arată că revocarea pentru neexecutarea obligaţiilor civile priveşte exclusiv realizarea scopului pedepsei, revocarea neavând nicio consecinţă cu privire la plata despăgubirilor în cazul în care cel condamnat este insolvabil sau nu doreşte să plătească. Aşadar, fie că se revocă, fie că nu se revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei, partea civilă are la îndemână doar posibilitatea de a recurge la executarea silită. ...