Decizia CCR nr. 771/2016Punctul 21

21. De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia - în situaţia în care condamnarea pentru infracţiunea săvârşită anterior intervine după împlinirea termenului de încercare - este paralizat dreptul părţii civile de a cere revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultate în urma aplicării dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă, pe când partea civilă din cauza în care inculpatul este condamnat pentru prima dată cu suspendarea executării are la dispoziţie o perioadă suficientă de timp (toată durata termenului de încercare) pentru a uza de dispoziţiile art. 84 din Codul penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării condiţionate în cazul neexecutării obligaţiilor civile. În legătură cu acest aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 14 din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 21 noiembrie 2011, pronunţată în recurs în interesul legii, a statuat că sesizarea instanţei în vederea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei (sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere), în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, trebuie făcută înainte de expirarea termenului de încercare, indiferent dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirării acestui termen. Or, în ipoteza invocată de autorul excepţiei, descoperirea şi judecarea infracţiunii săvârşite anterior condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu depind - cel puţin, nu în totalitate - de conduita procesuală a persoanei condamnate, ci de calitatea activităţii organelor judiciare, lipsa de eficienţă şi/sau celeritate în desfăşurarea acestei activităţi neputând fi imputată persoanei condamnate. ...