Decizia CCR nr. 771/2016Punctul 6

6. Judecătoria Beiuş apreciază că dispoziţiile art. 85 alin. 3 teza a doua din Codul penal din 1969 sunt neconstituţionale numai prin raportare la situaţia prevăzută de art. 84 din acelaşi Cod penal. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate reglementează situaţia în care un inculpat este condamnat pentru o infracţiune concurentă cu o infracţiune pentru care a fost condamnat anterior, ocazie cu care a fost aplicată o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării. În această situaţie, instanţa dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru prima condamnare, iar pedepsele stabilite pentru cele două infracţiuni aflate în concurs se contopesc, executarea pedepsei rezultante putând fi suspendată condiţionat. În acest ultim caz, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Altfel spus, termenul de încercare curge de la data la care inculpatul a fost condamnat prima dată şi i s-a stabilit o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării acesteia. În situaţia arătată se poate întâmpla ca termenul de încercare stabilit de către instanţă - potrivit art. 85 alin. 3 fraza a doua din Codul penal din 1969 - să fie împlinit chiar înainte de condamnarea pentru a doua faptă sau imediat după pronunţarea hotărârii de condamnare sau rămânerea ei definitivă. Acest lucru depinde de cât de repede este descoperită şi judecată cea de-a doua faptă concurentă săvârşită de către persoana în cauză. Textul de lege a fost gândit de către legiuitor în folosul persoanelor condamnate, astfel încât acestea să nu suporte două termene de încercare pentru motivul că sunt judecate în dosare diferite. Reglementarea criticată poate să creeze însă foarte multe neajunsuri părţilor civile, care nu mai pot să formuleze cereri de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei pe motiv de neplată a despăgubirilor civile de către persoanele condamnate. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că cererea pentru revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru neplata despăgubirilor civile poate fi formulată numai până la împlinirea termenului de încercare. Or, în situaţia analizată mai sus, un astfel de termen de încercare poate să fie împlinit chiar înainte de pronunţarea celei de a doua hotărâri de condamnare sau imediat după aceea, astfel încât partea civilă îndreptăţită la despăgubiri să nu poată face niciun fel de demers pentru recuperarea creanţei sale. Într-o atare situaţie, soarta despăgubirilor depinde şi de o hotărâre de condamnare a inculpatului într-o altă cauză penală cu care partea civilă nu are nicio legătură şi ale cărei efecte nu ar trebui să îi fie opozabile. Pe de altă parte, o astfel de parte civilă este evident discriminată faţă de o persoană care a fost parte civilă într-un proces similar cu al său şi pentru care termenul în care poate solicita revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei este identic ca durată, numai că începe să curgă de la data la care hotărârea pronunţată în cauza sa rămâne definitivă, iar nu de la o dată anterioară. ...