Decizia CCR nr. 768/2017Punctul 8

8. Totodată, autorul excepției invocă Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori nr. 449 din 15 septembrie 2015. Mai arată că, în legătură cu Legea lustrației din România, Avocatul Poporului a apreciat că, potrivit art. 147 alin. (2) din Constituție, Legea lustrației privind limitarea temporară a accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere și din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 trebuia pusă de acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 820 din 7 iunie 2010. Modificările operate în Parlament au vizat adăugarea procurorilor în cadrul categoriilor de persoane lustrabile și excluderea unor funcții care erau în conținutul legii declarate, în anul 2010, neconforme cu Constituția. Or, prin Decizia nr. 820 din 7 iunie 2010, Curtea Constituțională a considerat neconstituțional însuși principiul lustrației, date fiind considerentele deciziei care au reținut încălcarea principiului neretroactivității legii și pe cel al tardivității adoptării ei de către Parlament. Legea lustrației creează „o imensă paradigmă, și anume: trebuiau să fie aplicate legile în vigoare, în condițiile în care acestea erau adoptate de un regim comunist care a căzut în 22 decembrie 1989. Dacă aceste legi au fost aplicate, persoana în cauză trebuie să fie lustrată în prezent, iar dacă ele nu erau aplicate, aceeași persoană trebuia să suporte rigorile legii, inclusiv a celei penale, aplicabile la acel moment. Tocmai datorită acestui raționament, legea criticată este retroactivă, imprevizibilă și inaccesibilă.“ Susține că, de asemenea, Consiliul director al Asociației Procurorilor din România a transmis opinia potrivit căreia legea lustrației este lipsită de eficiență juridică, nefiind actuală, necesară și utilă, ținând seama de perioada mare de timp care a trecut de la căderea regimului totalitar comunist și că această lege contravine prevederilor constituționale ale art. 11 alin. (2) și art. 20, prevederilor art. 19, 20 și 21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 19 și 25 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și art. 8, 10, 11 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În susținerea criticilor, se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauzele Sidabras și Dziantas contra Lituaniei, Rainys și Gasparavicius contra Lituaniei, Zdanoka contra Letoniei și Adamsos contra Letoniei. Totodată, legea lustrației încalcă prevederile art. 15 alin. (2) , art. 37 alin. (1) și art. 40 alin. (3) din Constituție, prin aceea că prevede o situație nouă care ar justifica restrângerea dreptului de acces în funcții publice, sancționând acte de conduită consumate cu mult înainte de intrarea ei în vigoare. În final, autorul excepției susține că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat să se constate neconstituționalitatea legii lustrației, întrucât această lege nu trebuie să însemne epurare sau răzbunare pentru alegeri ideologice greșite sau accidente biografice. ...