Decizia CCR nr. 749/2017Punctul 41

41. Judecătoria Hunedoara, în Dosarul nr. 1.025D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că actul normativ criticat derogă de la caracterul convențional al dării în plată ca modalitate de stingere a obligațiilor, instituind o procedură prin care aceasta operează ca urmare a manifestării unilaterale de voință a debitorului. Scopul declarat al legii este acela al echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, în vederea protejării debitorului care a contractat un credit ipotecar în scopul achiziționării, construirii, extinderii, modernizării, amenajării sau reabilitării unui imobil cu destinație de locuință. Instanța de judecată apreciază că, deși se produce o ingerință în dreptul de proprietate al creditorului, care este în imposibilitate de realizare a întregului său drept de creanță stabilit prin convenție, această limitare a drepturilor creditorului ipotecar este justificată de interesul general al protejării drepturilor și libertăților cetățenești. În opinia legiuitorului, situația creditorilor ipotecari ajunși în imposibilitate de rambursare a împrumutului, devenit excesiv de oneros, corelativ cu devalorizarea imobilelor ipotecate și a căror înstrăinare nu este suficientă pentru acoperirea întregului drept de creanță, este apreciată ca fiind de interes general, ceea justifică o astfel de restrângere a drepturilor creditorilor. De asemenea, instanța apreciază că actul normativ criticat nu are caracter retroactiv, având în vedere faptul că acesta nu vizează efectele contractelor de credit ipotecar produse până la momentul intrării sale în vigoare, ci doar situații juridice ulterioare acestui moment. ...