Decizia ÎCCJ nr. 109/2025 (HP)Punctul VII

VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie 27. Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat că majoritatea instanțelor nu au identificat practică judiciară, nefiind învestite cu soluționarea unor astfel de cauze, astfel că nu au fost în măsură să formuleze nici puncte de vedere teoretice. ... 28. A fost identificată o singură decizie cu titlu de practică judiciară, prin care a fost admisă acțiunea reclamantului vizând acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare începând cu data angajării, reținându-se în speța respectivă că la momentul angajării locul de muncă era expertizat și că expertizarea are în vedere locul de muncă, iar nu persoana/postul ocupat la un anumit moment în acel loc de muncă. ... 29. Majoritatea punctelor de vedere teoretice formulate de judecători au fost în sensul opiniei exprimate de completul de judecată al instanței de sesizare, și anume că sporul în discuție se acordă și în ipoteza locului de muncă vacant la momentul expertizării, similar unui post ocupat, care a fost supus expertizării. ... 30. A fost exprimată la nivel teoretic și o opinie contrară, singulară, în sensul că sporul în discuție nu se acordă de plano, fiind necesară expertiza locului de muncă și, ulterior, acordarea sporului este condiționată de îndeplinirea criteriilor de acordare prevăzute de lege. ... 31. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. ... ...