Decizia CCR nr. 690/2017Punctul 5

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că sintagma „tulburare însemnată“ nu este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât doctrina și jurisprudența corespunzătoare Codului penal din 1969 sunt unanime în a aprecia că prin aceasta se înțelege orice știrbire sau orice atingere adusă activității instituțiilor enumerate în textul criticat, iar aprecierea intensității acestei perturbări revine instanțelor de judecată. Se susține totodată că nu poate fi vorba despre o dezincriminare a faptelor prevăzute prin textul criticat, întrucât prevederile art. 297 din Codul penal au preluat conținuturile constitutive ale tuturor formelor de abuz în serviciu prevăzute în Codul penal din 1969, existând, astfel, o continuitate în reglementarea infracțiunii de abuz în serviciu. Se susține că, în cuprinsul art. 297 din Codul penal, sintagma criticată este înlocuită cu cea de vătămare care trebuie adusă intereselor legale ale unei persoane, fără să fie prevăzută o intensitate a vătămărilor produse prin faptele săvârșite. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016 și nr. 392 din 6 iunie 2017, paragrafele 56-57, prin acestea instanța de contencios constituțional prevăzând, în mod expres, obligația legiuitorului de a stabili un prag valoric al pagubei produse prin săvârșirea faptelor de abuz în serviciu, respectiv de a proceda la o circumstanțiere a intensității vătămării aduse drepturilor și libertăților fundamentale prin astfel de fapte, pentru ca ele să poată fi încadrate conform prevederilor legale ce reglementează infracțiunea de abuz în serviciu. ...