Decizia CCR nr. 691/2017Punctul 19

19. Referitor la invocarea, în susținerea excepției de neconstituționalitate, a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 10 din 10 iunie 2013, pronunțată cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire și, de asemenea, că cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal, Curtea constată că aplicarea deciziei anterior menționate, prin analogie, cu privire la prevederile art. 259 și art. 260 din Codul de procedură penală, nu este posibilă, dar nici necesară. Aceasta întrucât caracterul subsidiar al procedurii de citare supuse analizei, realizate prin afișarea unei înștiințări la sediul organului judiciar, și, respectiv, caracterul subsidiar al procedurii afișării unei înștiințări pe ușa destinatarului, în situația în care acesta refuză primirea citației, poate fi dedus, în mod direct, din modalitatea de reglementare a celor două articole anterior invocate. ...