Decizia CCR nr. 699/2017Punctul 22

22. De altfel, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, paragraful 48, că nu este permisă o a treia formă de tratament sancționator ce combină dispoziții atât din legea veche, cât și din legea nouă și că, pentru a satisface cerințele constituționale ale art. 16 alin. (1) , potrivit cărora „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“, este interzisă alternarea instituțiilor de drept penal din cele două legi, deoarece, în caz contrar, în aplicarea legii penale mai favorabile s-ar crea o discriminare pozitivă, cu consecința creării unui privilegiu pentru infractorul care este judecat în perioada de tranziție a legii. Mai mult, în materie penală, cu excepția legii penale mai favorabile care va fi privită ca interzicând o lex tertia, legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de raporturile juridice nou-create. De aceea, inculpatul care a înțeles să încalce legea nouă prin săvârșirea unei noi infracțiuni s-a expus consecințelor care derivă din acest fapt, așa încât aplicarea dispozițiilor legii noi în privința recidivei sau a pluralității intermediare era previzibilă pentru acesta. ...