Decizia CCR nr. 689/2017Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele criticate sunt neconstituționale și neconvenționale, întrucât sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate. Se susține, în acest sens, că noțiunea de „constrângere“ și sintagma „în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial“ sunt ambigue, motiv pentru care dau naștere la interpretări arbitrare și la abuzuri ale organelor judiciare. Totodată, dispozițiile art. 207 din Codul penal sunt comparate, de autorul excepției, cu prevederile art. 193 și art. 233 din Codul penal, ce reglementează infracțiunile de lovire sau alte violențe și de tâlhărie, despre care afirmă că prevăd, cu exactitate, conduita sancționată, dar și cu cele ale art. 194 din Codul penal din 1969, prin care era reglementată infracțiunea de șantaj, dispoziții legale care, în opinia sa, respectau exigențele de calitate a legii, întrucât cuprindeau expresia „prin violență sau amenințare“, care arăta cum trebuie să fie săvârșite faptele de șantaj pentru a primi această încadrare juridică. Se susține că, prin eliminarea din cuprinsul textului criticat a sintagmei anterior menționate, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de șantaj nu mai poate fi determinat. ...