Decizia CCR nr. 689/2017Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Referitor la noțiunea de „constrângere“ se arată că aceasta a prezentat continuitate în reglementare, fiind prevăzută și prin dispozițiile Codului penal din 1969, la lămurirea înțelesului acesteia contribuind atât doctrina, cât și jurisprudența. Se face, de asemenea, trimitere la sensul noțiunii analizate prevăzut de Dicționarul Explicativ al Limbii Române. În mod similar, în ceea ce privește sintagma „în scopul de a dobândi, în mod injust, un folos patrimonial“, se susține că aceasta nu este lipsită de claritate, jurisprudența și doctrina arătând că, într-o astfel de ipoteză, este sancționat orice demers prin care se încearcă obținerea, pe cale injustă, a unui folos. Se arată că folosul anterior precizat poate fi legal datorat, întrucât ceea ce sancționează legea penală este maniera injustă sau nelegală prin care se încearcă dobândirea acestuia. De asemenea, folosul prevăzut la art. 207 din Codul penal poate fi de natură patrimonială sau nepatrimonială, în cazul acestuia legiuitorul prevăzând două variante infracționale, în funcție de natura folosului. Se conchide că destinatarul textelor criticate are suficiente repere, pentru a-și adapta conduita la exigențele normele penale. ...