Decizia CCR nr. 697/2017Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Cu privire la art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și art. 35 alin. (1) din Codul penal, arată că, în mod evident, acestea au în vedere acțiuni sau inacțiuni care formează împreună conținutul aceleiași infracțiuni și că nu poate fi vorba de infracțiuni diferite. Cu privire la sintagma „înlesnește sau ajută în orice mod“, pe care legiuitorul o folosește cu ocazia definirii complicelui, în cuprinsul art. 26 din Codul penal și, respectiv, în cel al art. 48 din Codul penal din 1969, se susține că aceasta a fost explicată, atât în doctrină, cât și în jurisprudență, fiind vorba despre un ajutor de natură materială sau morală, care se dă autorului infracțiunii, fie înaintea săvârșirii faptei, în ipoteza înlesnirii, fie în momentul săvârșirii infracțiunii, în situația complicității concomitente. Se arată că aceste aspecte sunt explicitate de către textele criticate, care, astfel, nu ridică probleme de interpretare. În privința dispozițiilor legale criticate care reglementează infracțiuni de corupție, se apreciază că sunt incidente deciziile Curții Constituționale nr. 400 din 15 iunie 2016 și nr. 392 din 6 iunie 2017. ...