Decizia CCR nr. 645/2017Punctul 7

7. Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că prevederile art. 21 din Constituție nu statuează expres că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și a recursului, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a institui regulile de procedură. Mai mult, potrivit art. 129 din Legea fundamentală, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Se mai apreciază că, prin noul Cod de procedură civilă, legiuitorul a dat o nouă reglementare căilor de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită pentru motive de nelegalitate și numai în condițiile prevăzute de lege. În actualul sistem procesual, apelul reprezintă calea ordinară de atac, care are un caracter devolutiv, instanța de apel pronunțându-se asupra cauzei, atât sub aspectul situației de fapt, cât și din punct de vedere al situației de drept, în limita criticilor formulate de apelant, așa cum statuează dispozițiile art. 476 din Codul de procedură civilă. Se mai consideră că Legea fundamentală nu stipulează expres că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și a recursului. Valorificând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul de acces la instanță nu este un drept absolut, ci poate comporta restricționări, atât timp cât aceste restrângeri nu sunt de natură să afecteze substanța dreptului, iar legiuitorul național este suveran în a dicta aceste situații de restrângere a exercițiului dreptului, cu respectarea exigențelor convenționale impuse, instanța de judecată a apreciat că prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă și, implicit, nici prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 nu sunt contrare principiului accesului liber la justiție și nici nu sunt de natură să creeze o inegalitate discriminatorie, în condițiile în care restricția exercitării căii de atac a recursului stabilit se încadrează în marja de reglementare, permisă statelor, și nu golește de conținut dreptul procedural. Invocă și jurisprudența Curții Constituționale pronunțată în privința exercitării căilor de atac. ...