Decizia CCR nr. 607/2017Punctul 21

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea excepției critică dispozițiile art. 292 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, deoarece instituie o definire excesivă a cumpărării de influență, reglementând infracțiunea de cumpărare de influență ca fiind fapta celui care promite, oferă sau dă bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar ce poate îndeplini un act. Din aceste motive susține contrarietatea dispozițiilor legale criticate cu art. 11 din Legea fundamentală, constând în aceea că nu sunt corelate în mod concret cu prevederile art. 12 din Convenția penală privind corupția, ratificată de România prin Legea nr. 27/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002, și cu Convenția civilă asupra corupției, ratificată de România prin Legea nr. 147/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2002, în ceea ce privește calitatea subiecților infracțiunii de cumpărare de influență prin eliminarea analogiilor cu infracțiunea de înșelăciune. ...