Decizia CCR nr. 578/2017Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile art. II din Legea nr. 262/2009 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că taxele și redevențele instituite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2007 se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 262/2009 nu numai licențelor încheiate după intrarea în vigoare a acestei legi, ci și celor încheiate anterior acestui moment. În ce privește prevederile art. III alin. (1) din Legea nr. 262/2009, acestea sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu numai părțile licențelor încheiate după intrarea în vigoare a acestei legi, ci și părțile licențelor încheiate anterior acestui moment au obligația ca, în maximum 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, să încheie acte adiționale de stabilire a redevențelor reglementate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2007. Arată că analiza neconstituționalității textelor de lege criticate trebuie făcută din perspectiva interpretării date acestora prin Decizia Curții de Conturi nr. 18 din 31 mai 2013, criticată în litigiul în cadrul căruia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, întrucât în cuprinsul acesteia textele menționate au fost interpretate în sensul că sar aplica nu doar licențelor încheiate după intrarea în vigoare a acestei legi, ci și celor în curs de executare la acea dată, deci și celor 13 licențe de exploatare minieră încheiate în anul 1999 între Salrom - S.A. și Agenția Națională pentru Resurse Minerale. Astfel, arată, în esență, că textele de lege supuse controlului de constituționalitate încalcă principiul libertății contractuale, întrucât impune părților licențelor de exploatare - care au natură juridică de contracte - ca, împotriva voinței lor, să modifice conținutul licențelor încheiate cu respectarea dispozițiilor legale. Precizând că, atâta vreme cât libertatea contractuală este corolarul libertății economice, protecția acordată acesteia din urmă prin art. 45 din Constituție se extinde, implicit, și asupra libertății contractuale, fiind de neconceput ca statul să modifice, peste voința persoanei, conținutul contractului la care aceasta este parte și care respectă toate condițiile legale prevăzute la data încheierii sale. Susține că se încalcă și prevederile art. 23 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât, în opinia autorului excepției, libertatea contractuală își găsește fundamentul juridic și în aceste dispoziții constituționale care instituie principiul inviolabilității și garantării libertății individuale, având în vedere că însăși denumirea marginală a acestui articol face trimitere la conceptul de libertate în general. Susține că singura interpretare care asigură conformitatea dispozițiilor de lege criticate cu principiul libertății contractuale este aceea că noile redevențe se aplică doar licențelor încheiate la data sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 262/2009, iar în ce privește părțile licențelor anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 262/2009, acestea încheie acte adiționale de actualizare a redevenței doar în situația în care noile prevederi referitoare la nivelul redevenței sunt mai favorabile titularilor. Mai arată că textele de lege criticate încalcă și principiul securității juridice, în componenta sa referitoare la previzibilitatea și claritatea legii - principiu derivat din cel al statului de drept și din cel al supremației legii/legalității - întrucât sunt în contradicție cu dispoziții din același act normativ și din Legea minelor nr. 85/2003, situație în care este imposibil de determinat ce conduită trebuie să adopte destinatarii acestor acte normative. În acest sens, precizează că textele criticate stabilesc - în interpretarea dată de Curtea de Conturi - că noile redevențe se aplică și licențelor/permiselor încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 262/2009, ceea ce contrazice în mod vădit art. I pct. 5 din aceeași lege [adică art. 60 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003], potrivit căruia „Prevederile licențelor în vigoare rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate“, precum și art. 21 alin. (2) din Legea minelor nr. 85/2003, care stabilește că „Prevederile legale existente la data intrării în vigoare a licenței rămân valabile pe toată durata acesteia, cu excepția apariției unor eventuale dispoziții legale favorabile titularului“ și art. 45 alin. (1) , care prevede că „Redevența minieră cuvenită bugetului de stat se stabilește, la încheierea licenței ori la eliberarea permisului de exploatare (...)“. Așadar, textele de lege criticate sunt neclare și imprevizibile, întrucât nu sunt corelate cu celelalte dispoziții din același act normativ ori din Legea minelor nr. 85/2003, care sunt deopotrivă în vigoare. ...