Decizia CCR nr. 572/2017Punctul 18

18. Curtea reține, de asemenea, că motivul pentru care judecătorul invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc - aspect menționat ca argument de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate - este tocmai acela că, în pofida prevederilor de lege care îl includ pe acesta printre participanții la întreaga procedură a executării silite și limitează părțile doar la debitor și creditor, contestatorul alege ca, în contestația la executare adresată instanței, să îl cheme în judecată și pe executorul judecătoresc, deși legea îi pune la dispoziție alte mecanisme procedurale pentru verificarea legalității actelor îndeplinite de acesta. Astfel, dispozițiile art. 60 din Legea nr. 188/2000 prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, potrivit Codului de procedură civilă. Totodată, întreaga activitate a acestora este supusă controlului profesional, exercitat, pe de o parte, de Ministerul Justiției, prin inspectori generali de specialitate și, pe de altă parte, de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, prin consiliul său de conducere, inclusiv sub aspectul calității actelor și lucrărilor efectuate de executorii judecătorești, precum și al comportării acestora în raporturile de serviciu, cu autoritățile publice și cu persoanele fizice și juridice. De asemenea, art. 399 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal, ipoteză în care executorul judecătoresc poate fi chemat în judecată, conferindu-i-se calitate procesuală pasivă. ...