Decizia CCR nr. 587/2017Punctul 26

26. În continuare, analizând cuprinsul textului de lege criticat în prezenta cauză, prin raportare la dispozițiile art. 2.539 din Codul civil, Curtea reține că acestea se referă la un caz de întrerupere a cursului prescripției extinctive, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, chiar dacă cererea a fost făcută la un organ de jurisdicție ori de urmărire penală necompetent sau chiar dacă este nulă pentru lipsă de formă. Potrivit art. 2.537 pct. 2, coroborat cu art. 2.539 din Codul civil, prescripția este întreruptă prin orice cerere de chemare în judecată sau arbitrală, prin care titularul dreptului la acțiune solicită condamnarea pârâtului, cu condiția, între altele, ca aceasta să fie admisă. Respingerea sau anularea cererii nu întrerupe cursul prescripției extinctive, cu excepția situației speciale reglementate de art. 2.539 alin. (2) teza a II-a, când o nouă cerere, formulată în termen de 6 luni de la data respingerii, anulării sau perimării primei cereri, este admisă, prin analizarea fondului dreptului subiectiv dedus judecății. Potrivit acestor din urmă dispoziții legale, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau arbitrală precedentă, cu condiția ca noua cerere să fie admisă. Prin urmare, formularea unei cereri premature, nule sau anulabile, insuficient timbrată, introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală etc. are efect întreruptiv de prescripție, cu condiția ca o nouă cerere să fie introdusă în termen de 6 luni și să fie admisă. În acest mod, legiuitorul a preferat să acorde protecție titularului dreptului la acțiune, în condițiile în care cererea acestuia a fost respinsă pentru motive formale, iar nu pentru motive ce țin de temeinicia pretențiilor deduse judecății. ...