Decizia CCR nr. 551/2017Punctul 26

26. Totodată, Curtea constată că trebuie distins în funcție de momentul pronunțării soluției de renunțare la urmărirea penală. Astfel, dacă soluția de renunțare la urmărirea penală a fost pronunțată în cursul urmăririi penale in rem, prima analiză pe care procurorul este chemat să o realizeze este aceea a existenței unei minime evidențe că fapta săvârșită ori a cărei săvârșire se pregătește există, este prevăzută de legea penală, neexistând celelalte cazuri prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală. Pe de altă parte, dacă soluția de renunțare la urmărirea penală a fost pronunțată în cursul urmăririi penale in personam sau după punerea în mișcare a acțiunii penale, prima analiză pe care procurorul este chemat să o realizeze este aceea a constatării existenței unei bănuieli rezonabile că o anumită persoană a săvârșit fapta, respectiv că există probe din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune. Curtea constată că analiza realizată de procuror și, subsecvent, de instanța care verifică soluția de renunțare la urmărirea penală este diferită de cea realizată de instanța chemată să hotărască asupra învinuirii aduse inculpatului. Dacă în primul caz sunt avute în vedere, în funcție de momentul pronunțării soluției de renunțare la urmărirea penală, fie minima existență a elementelor care determină concluzia că fapta săvârșită ori a cărei săvârșire se pregătește există, este prevăzută de legea penală, neexistând celelalte cazuri prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, fie bănuielile rezonabile că o anumită persoană a săvârșit fapta, fie existența probelor din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune, în cel de-al doilea caz instanța va constata, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. ...