Decizia CCR nr. 473/2017Punctul 4

4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. În acest sens arată că se pornește de la o premisă falsă, aceea a lipsei unui control judecătoresc atât a priori, cât și a posteriori. În acest context susține că interceptarea are loc, întotdeauna, în baza unei autorizări a judecătorului. Împrejurarea că, în urma unei convorbiri autorizate legal, rezultă săvârșirea unor fapte penale de către un terț, fapt ce determină folosirea acestor interceptări în cauza ce îl vizează pe acesta din urmă, nu este de natură să atragă un caracter nelegal al probelor astfel obținute sau să atribuie un caracter arbitrariu demersului organului judiciar. Totodată există și un control a posteriori, înregistrările putând fi contestate ulterior de către terț în procedura de cameră preliminară. Aceste aspecte au mai fost analizate de instanța de contencios constituțional, care, prin Decizia nr. 92 din 27 februarie 2014, a constatat că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile art. 26 și art. 28 din Constituție și nici pe cele ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (5) din Codul de procedură penală solicită respingerea, ca inadmisibilă, apreciind că acestea nu au incidență în cauză. ...