Decizia CCR nr. 378/2017Punctul 26

26. Curtea reține că asupra excepției s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2017*), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, respingând-o ca neîntemeiată. Curtea a reținut, în esență, că prin dispozițiile art. 252 alin. (1) din Codul de procedură civilă legiuitorul a reglementat obligația instanței de judecată de a lua cunoștință, din oficiu, de dreptul în vigoare în România, dând expresie principiului iura novit curia. Această obligație își are sorgintea în principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv obligația judecătorului de a primi și soluționa orice cerere ce intră în competența de judecată a instanței, principiul legalității procesului civil, precum și principiul potrivit căruia judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile [art. 5, art. 7 și art. 22 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Pentru respectarea acestor principii, în art. 252 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă este reglementată obligația părții interesate de a face proba normelor legale care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege. În cauză, autoritatea emitentă a dispoziției a cărei anulare se cere are obligația să facă proba actului intitulat „Procedura privind activitatea de suspendare, revocare și anulare a dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale și neletale supuse autorizării (PS-28-I.G.P.R./D.A.E.S.P.)“. ...