Decizia CCR nr. 378/2017Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă aduc atingere art. 1 alin. (5) , art. 15, art. 16, art. 100 și art. 108 alin. (4) din Legea fundamentală. Totodată, acestea încalcă și art. 20 din Constituție, prin raportare la „blocul convențional“ compus din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (care, în preambulul Convenției, stabilește principiul preeminenței legii) și jurisprudența Curții de la Strasbourg (care, pe cale pretoriană, a stabilit că „lege“ în sens material este doar actul care întrunește exigențele de a fi „previzibil și accesibil“). Pentru a fi în acord cu Constituția, art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă se poate interpreta exclusiv în sensul în care doar acele acte normative exceptate de la publicare, fie direct prin norme constituționale, fie printr-o lege care respectă prevederile art. 53 din Constituție, acte ce nu sunt afectate de „inexistență“, pot fi dovedite în cadrul unui proces de partea interesată cu „înscrisuri“. Posibila interpretare, care este considerată neconstituțională, privește interpretarea art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în sensul că ar permite părților interesate să probeze cu înscrisuri, în fața judecătorului, acele norme sustrase de la publicare de către emitent, cu încălcarea legii [cum este, de exemplu, Procedura privind activitatea de suspendare, revocare și anulare a dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale și neletale supuse autorizării (PS-28-I.G.P.R./D.A.E.S.P.)]. S-ar legitima prin acestea atât conduita ilegală a emitentului normei, de sustragere de la obligația legală de publicare, cât și rezultatul conduitei ilicite, respectiv norma publicată. Constituția reprezintă limita și măsura legilor, iar legile se interpretează și se aplică de către judecător pentru a se asigura conformitatea acestora cu actul normativ fundamental, dând astfel efectivitate principiului statului de drept și supremației Constituției. Exigențele Convenției privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul că poate fi reținut ca lege în sens material doar actul care întrunește condiția de a fi accesibil și previzibil ar fi, de asemenea, nerespectate într-o astfel de interpretare. Acest principiu al Curții Europene a Drepturilor Omului privind calitatea legii trebuie receptat atât prin prisma art. 20 din Constituție, cât și prin prisma jurisprudenței Curții Constituționale, respectiv a principiului securității raporturilor juridice, cu sediul în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. ...