Decizia CCR nr. 258/2017Punctul 5

5. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă, arătând că acestea reprezintă o excepție de la principiul iura novit curia. Faptul că legea nepublicată trebuie dovedită de partea interesată nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil și accesului liber la justiție, ci este o reflectare a principiului potrivit căruia cel ce afirmă ceva înaintea judecății trebuie să dovedească. Trebuie observate și reglementările speciale cu privire la sarcina probei în litigiile de muncă, respectiv dispozițiile art. 272 din Codul muncii, potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului. La data emiterii celor trei ordine invocate în dispoziția de punere la dispoziție nu exista obligația publicării acestora. Nepublicarea nu a afectat validitatea lor, iar inexistența acestora nu a fost constatată nici în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 6.592/2013 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a acestei instanțe. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, apreciază că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată, deoarece legiuitorul nu putea reglementa toate situațiile posibile prin textul de lege criticat, sens în care invocă Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvényi împotriva Ungariei, în care s-a reținut că nu există o cerință de previzibilitate absolută a normei întrucât aceasta ar fi greu de atins și presupune o rigiditate excesivă a reglementării, instanța având rolul de a lămuri conținutul normei. În cauza de față, măsura punerii la dispoziție a fost atacată în fața instanței de judecată. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, consideră că aceasta este întemeiată deoarece, potrivit jurisprudenței Curții, polițistul este funcționar public cu statut special învestit cu exercițiul autorității publice și, prin urmare, elementele esențiale care se referă la raportul de serviciu au în vedere statutul acestuia care trebuie reglementat prin lege organică. ...