Decizia ÎCCJ nr. 281/2025 (HP)Punctul 62

62. Or, se reamintește că, prin jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a Curții Constituționale s-a statuat, în mod repetat și cu accentuat caracter unitar, în sensul că interpretările de principiu ale instanței supreme, prin mecanismele de unificare a jurisprudenței, au în vedere conținutul actelor normative, textele normative incidente cauzei pendinte, iar nu conținutul deciziilor Curții Constituționale sau efectele pe care acestea din urmă le produc. Instanței supreme nu îi este conferită competența legală de a se pronunța în legătură cu efectele deciziilor Curții Constituționale și nici nu poate da dezlegări obligatorii care să contrazică deciziile Curții Constituționale. Prin urmare, o statuare cu privire la efectele în timp ale acestor decizii, în demersul de interpretare unitară a legii realizat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ar conduce la o încălcare a competenței exclusive a forului constituțional (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 63 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1115 din 23 noiembrie 2021, paragrafele 68 și 69; Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 62). ...