Decizia CCR nr. 384/2017Punctul 40

40. Totodată, Curtea constată că răsturnarea prezumției, ca exigență de drept constituțional, nu trebuie să implice mijloace mai oneroase în sarcina persoanei îndreptățite, care să se apropie de o probatio diabolica, decât dacă aceasta ar fi fost impusă în sarcina statului, întrucât, în caz contrar, s-ar încălca art. 44 alin. (1) din Constituție. În lipsa prezumției menționate, persoana îndreptățită prin cererea formulată ar fi putut beneficia de restituirea in integrum a terenurilor din intravilanul localității sub titlul de curți-construcții, iar statului i-ar fi revenit sarcina administrativă să demonstreze pentru fiecare caz în parte categoria de folosință pe baza unor acte care de multe ori conțin inexactități sau nici măcar nu s-au încheiat sub autoritatea unui organ al său și, prin urmare, nu se află în posesia sa. De aceea, în multe situații s-ar fi asistat la o veritabilă probatio diabolica în sarcina statului. În schimb, prin efectul prezumției analizate, fiecare persoană îndreptățită în parte își poate dovedi categoria de folosință a terenului prin diversele acte pe care le deține. Mai mult, standardul combaterii acestei prezumții este unul foarte coborât din moment ce simplele mențiuni din actele de vânzare-cumpărare referitoare la existența unei case pe terenul respectiv sunt suficiente pentru a răsturna prezumția stabilită. Prin urmare, reglementarea unei asemenea prezumții nu este de natură a încălca art. 44 alin. (1) din Constituție. ...