Decizia CCR nr. 364/2017Punctul 17

17. Dincolo de împrejurarea că aspectele invocate în susținerea criticilor formulate nu vizează probleme de constituționalitate a dispozițiilor legale, ci modul de aplicare a acestora în speța dedusă judecății de fond, cu privire la care instanța judecătorească este suverană a aprecia și a decide, Curtea observă că nemulțumirea autorului excepției de neconstituționalitate nu rezidă decât indirect din aplicarea dispozițiilor art. 131, art. 132 și art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, principala sursă de conflict cu normele constituționale reprezentând-o dispozițiile art. 650 alin. (1) din cod, potrivit cărora „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.“ De altfel, autorul excepției a formulat în fața instanței de fond critici cu privire la toate cele patru texte legale, însă instanța, reținând incidența dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a respins ca inadmisibilă excepția ce viza art. 650 alin. (1) din cod, întrucât, în prealabil, Curtea Constituțională constatase, prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, neconstituționalitatea acestor prevederi legale. Cu acel prilej, Curtea a reținut că prevederile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă lasă o marjă largă de apreciere creditorului, care, în mod indirect, este cel care stabilește instanța de executare prin alegerea executorului judecătoresc. Or, prin conferirea unui asemenea drept procesual creditorului, legea nu a făcut altceva decât să creeze premisa normativă necesară pentru ca acesta să se substituie chiar legiuitorului, ceea ce contravine principiului constituțional prevăzut de art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia legiuitorului îi revine sarcina stabilirii în concret a instanței competente. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile procedurale nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate și sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție. Așa fiind, Curtea nu a putut decât să concluzioneze în sensul că textul de lege supus controlului de constituționalitate permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile în litigiu, ceea ce echivalează cu lipsa stabilirii cu precizie a instanței de executare competente, respectiv cu imposibilitatea cunoașterii de către debitor, în cauza dată, a acestei instanțe. ...