Decizia ÎCCJ nr. 8/2025 (RIL)Punctul VII

VII. Punctul de vedere exprimat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este în sensul că lucrătorii din cadrul Direcției Generale Anticorupție pot efectua acte de cercetare penală în baza delegării procurorului competent și în alte cauze penale decât cele prevăzute în art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005 privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. 40. În susținerea punctului de vedere formulat s-a arătat că problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări a fost tranșată explicit doar prin Decizia nr. 21/2020, pronunțată la data de 7 iulie 2020 de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care, fiind învestit cu o întrebare identică cu cea care face obiectul prezentei sesizări, a respins ca inadmisibilă sesizarea, arătând în considerente că lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție pot efectua acte de cercetare penală în baza delegării procurorului competent față de orice persoană, nu doar față de personalul M.A.I. ... 41. S-a susținut că, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a oferit elemente suficiente care să conducă la dezlegarea problemei de drept invocate, arătând că, „în cauzele în care competența de efectuare a urmăririi penale aparține procurorului, analiza legalității administrării probelor se face prin raportare la această competență, și nu a organului de urmărire penală care nu are nicio competență în efectuarea urmăririi penale“. De asemenea, s-a mai reținut că „(...) interpretarea în sensul că organele de cercetare penală ale poliției judiciare care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție ar avea o competență exclusivă, în sens procesual, ar însemna negarea competenței atribuite exclusiv procurorului de a cerceta infracțiunile de corupție comise de orice persoane și de a nega garanțiile constituționale conferite procurorului în exercitarea funcției judiciare încredințate“. ... 42. Prin urmare, potrivit acestor considerente, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție pot efectua acte de cercetare penală în baza delegării procurorului competent, față de orice persoană, nu doar față de personalul din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, deoarece aceste acte sunt efectuate nu în nume propriu de către acești lucrători de poliție judiciară, ci în numele procurorului competent, în limitele ordonanței de delegare emise de acesta. ... 43. Având în vedere aceste aspecte și ținând cont și de faptul că delegarea poate fi dispusă doar unui organ necompetent material/funcțional, în punctul de vedere formulat s-a susținut că ceea ce se impune a fi verificat nu este competența organului delegat (atât timp cât îndeplinește condiția cerută de art. 324 din Codul de procedură penală, de a fi organ de cercetare penală), ci competența celui care a dispus acel act procedural, act care devine parte componentă a cauzei ca și cum ar fi fost efectuat de el însuși. ... 44. În acest context s-a arătat că Direcția Generală Anticorupție este o structură specializată pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu al acestui minister, iar lucrătorii de poliție din cadrul acestei direcții nu au o competență specială, întrucât nu fac parte din categoria organelor de cercetare penală speciale, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală, ci, prin numirea în corpul poliției judiciare cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau al procurorului anume desemnat de acesta, primesc o competență generală de a efectua acte de cercetare penală. ... ...