Decizia CCR nr. 356/2017Punctul 6

6. Autorul excepției susține, totodată, că din compararea prevederilor art. 104 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu cele ale art. 219 alin. (3) din Regulament, sintagma „care îl are în evidență“ este confuză, nefiind clar la ce se referă legiuitorul prin această formulare, și anume, dacă se referă la serviciul poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta sau la serviciul rutier corespunzător locului în care a fost eliberat permisul de conducere auto de către autoritatea română competentă. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, încălcarea dreptului titularului permisului de conducere eliberat de autoritatea străină (în speță un stat membru al Uniunii Europene) de a beneficia de reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce reprezintă un tratament discriminatoriu, în condițiile în care există reguli instituite în acest sens, dar care, aparent, se aplică doar titularilor permiselor de conducere eliberate de autoritățile române. Aceasta în condițiile în care legislația statului membru al Uniunii Europene, emitent al permisului de conducere, nu sancționează cu interzicerea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile fapta similară săvârșită pe teritoriul său, prin urmare nu prevede și, în consecință, nu poate acorda această facilitate. Totodată, apreciază că textele criticate încalcă și liberul acces la justiție, consacrat atât prin art. 21 din Constituție, cât și prin art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și prin art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. ...