Decizia CCR nr. 328/2017Punctul 5

5. Un prim motiv de neconstituţionalitate intrinsecă vizează introducerea unui nou criteriu, alternativ, în baza căruia unităţile sanitare din România sunt obligate să asigure personal de specialitate medicală sau socială cunoscător al limbilor minorităţilor naţionale, respectiv acela al numărului locuitorilor care trebuie să fie de minimum 5.000. Prevederile noului text de lege sunt în contradicţie cu trăsătura socială a statului român, prevăzută în art. 1 alin. (3) din Constituţie, care „presupune ca statul să nu rămână indiferent în faţa exigenţelor cetăţenilor săi, indiferent de identitatea lor etnică, culturală, lingvistică sau religioasă, şi indiferent de proporţia în care sunt în statul român“. Statul trebuie să intervină, să ia măsuri pentru asigurarea celor necesare pentru toţi cetăţenii săi, nu să le măsoare proporţia şi apoi să ia aceste măsuri. De altfel, chiar şi în alte domenii de activitate statală, cum ar fi distribuirea energiei, a gazelor etc., statul trebuie să acţioneze nu pe baza profitului, ci pe baza necesităţii asigurării exigenţelor umane. În acelaşi fel, statul trebuie să asigure asistenţa sanitară şi pe cea socială, în aceleaşi condiţii, fără discriminare şi cu respectarea principiului de stat social. Criteriul alternativ de 5.000 de locuitori încalcă principiul legalităţii, care decurge din art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) , întrucât intră în contradicţie cu alte dispoziţii legale în vigoare (art. 19 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală), care stipulează un singur criteriu de îndeplinit pentru asigurarea de personal cunoscător al limbilor naţionale în unităţile administrativ-teritoriale, şi anume acela al ponderii de peste 20% din numărul locuitorilor. ...