Decizia ÎCCJ nr. 205/2025 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 27. Temeiul prezentei sesizări îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024). ... 28. Reglementând domeniul de aplicare a evocatului act normativ, în cuprinsul art. 1, legiuitorul delegat menționează că ordonanța de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. ... 29. Cu referire la condițiile de admisibilitate a sesizării, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 30. Se observă că, spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în procedura specială reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită, iar titular al sesizării poate fi completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, iar nu doar cel învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță. ... 31. Rezultă că dispozițiile ordonanței de urgență se aplică cu prioritate în raport cu cele ale art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, urmând a fi completate cu prevederile dreptului comun în materie. În acest sens, de altfel, printr-o normă de trimitere reprezentată de art. 4 din ordonanța de urgență, se statuează expres: „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“. ... 32. Astfel fiind, se poate reține că admisibilitatea unei sesizări formulate pe temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, presupune îndeplinirea concomitentă a următoarelor condiții: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, de natura celor menționate limitativ în cuprinsul art. 1 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024; ... b) completul de judecată care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să fi fost legal învestit cu soluționarea cauzei, în primă instanță sau în calea de atac; ... c) existența unei chestiuni de drept veritabile, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... ... 33. Verificând îndeplinirea condițiilor legale de admisibilitate anterior evocate, se constată că sunt în mod indiscutabil îndeplinite cele referitoare la obiectul cauzei și la stadiul procedurii, întrucât pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar cauza care a ocazionat sesizarea instanței supreme se află pe rolul Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care judecă în primul grad de jurisdicție, potrivit art. 95 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă raportat la art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017. ... 34. Este, de asemenea, îndeplinită și ultima condiție legală, întrucât, din verificările efectuate, rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra problemei supuse dezlegării și aceasta nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 35. În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, care să reclame o rezolvare de principiu, se constată că aceasta nu este îndeplinită în ipoteza prezentei sesizări, pentru considerentele ce urmează. ... 36. Se reamintește că în preambulul ordonanței legiuitorul delegat menționează că la adoptarea ordonanței de urgență a ținut seama de configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a urmărit o accentuare a rolului și funcțiilor acestui mecanism, în cazul proceselor vizate de ordonanță, pentru ca încă dintr-o etapă incipientă să se asigure clarificarea unor chestiuni dificile de drept. ... 37. Mai mult decât atât, în măsura în care prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu s-a derogat de la art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, acestea rămân aplicabile ca drept comun în materia sesizării pentru dezlegarea în prealabil a unei chestiuni de drept, astfel cum a fost subliniat anterior (art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024). Or, normele de drept comun în materie impun, în termeni expliciți, condiția existenței unei chestiuni de drept (art. 519 din Codul de procedură civilă). ... 38. În aceste circumstanțe legislative, înțelesul noțiunii chestiune de drept rămâne acela stabilit printr-o bogată jurisprudență obligatorie a instanței supreme, fiind, în esență, circumscris existenței unei dificultăți insurmontabile de interpretare a unor texte normative imperfecte, lacunare ori contradictorii, a unor norme care pot astfel primi înțelesuri și aplicări deopotrivă divergente în situații cvasiidentice, susceptibile de a genera, în final, o jurisprudență neunitară; o dificultate veritabilă de înțelegere a normei legale incidente, în măsură să reclame intervenția instanței supreme, cu rol preventiv. ... 39. Într-o primă concluzie se poate reține că, independent de temeiul sesizării (o normă specială sau normele de drept comun în materie), nu orice chestiune de drept ar putea fi supusă unei interpretări de principiu din partea instanței supreme, prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care pune în discuție problema precarității textelor de lege incidente în cauză, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă și efectivă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul jurisdicțional al instanței de trimitere. ... 40. Totodată, pentru a se putea considera că suntem în prezența unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex și/sau precar al reglementării unei astfel de chestiuni, de natură a conduce la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să rezulte din încheierea de sesizare, completul de judecată învestit cu soluționarea pricinii fiind ținut, în primul rând, să stabilească dacă este o problemă de interpretare a unui text normativ, care să prezinte dificultate și care implică riscul unor dezlegări diferite. ... 41. În cadrul prezentei sesizări instanța de trimitere solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept să lămurească dacă un ordin al ministrului mediului, apelor și pădurilor (emis pentru punerea în aplicare a unei hotărâri judecătorești definitive), care printr-o anexă stabilește nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare pentru fiecare categorie profesională - funcție, grad profesional, gradație, aflate în plată, din cadrul aparatului propriu al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor și al celorlalte instituții subordonate acestuia, poate produce efecte și în privința reclamantului, care exercită o funcție publică de execuție în cadrul unei instituții subordonate acestei autorități centrale, și dacă îl îndreptățește pe acesta la recunoașterea nivelului maxim al salariului de bază, al sporului pentru condiții vătămătoare și al indemnizației de hrană, începând cu data menționată în cuprinsul ordinului. ... 42. Titularul sesizării nu evidențiază o problemă de interpretare a unei norme legale, nu indică textele normative incidente raportului juridic dedus judecății care ar prezenta dificultăți de interpretare și/sau de aplicare din cauza neclarității, impreciziei ori insuficienței acestora, aspecte care ar putea fi circumscrise sintagmei chestiune de drept, de natură să justifice declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. Prin întrebarea formulată sunt reiterate, practic, cererile concrete deduse judecății de către reclamant, fără nicio referire cu privire la pragul de dificultate a întrebării și la măsura în care acesta depășește obligația instanței de a interpreta și de a aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu. ... 43. În rezolvarea problemei referitoare la dreptul pe care reclamantul pretinde că îl are, acela de a se emite în favoarea sa un act administrativ cu caracter individual, de salarizare la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare stabilit pentru funcții similare prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.006 din 29 iunie 2021, instanța de trimitere este chemată să efectueze verificări de fapt în legătură cu încadrarea reclamantului într-o anumită treaptă de salarizare și cu natura hotărârilor judecătorești în considerarea cărora a fost emis acest ordin, dacă ele au vizat situații cu aplicabilitate generală ori situații de fapt particulare ale celor care au avut calitatea de părți în procesul finalizat prin pronunțarea acestor hotărâri. Totodată, apare necesară distincția dintre componentele salariale, stabilirea regimului aplicabil salariului de bază și acela caracteristic sporurilor pe care reclamantul le pretinde. ... 44. Or, stabilirea faptelor, a regimului juridic aplicabil ordinului dedus judecății și a efectelor pe care acesta le produce, aplicarea legii incidente, toate aceste chestiuni nu pot fi supuse unei interpretări de principiu realizate de instanța supremă. În realitate, sesizarea deduce spre dezbatere însuși fondul raportului juridic supus dezlegării jurisdicționale a instanței de trimitere, urmărindu-se o confirmare a soluției care se prefigurează în cauză. ... 45. Operațiunile de identificare, de interpretare și de aplicare a textelor de lege circumstanțelor particulare ale fiecărei cauze, de realizare a raționamentului judiciar rămân atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea litigiului, ele neputând fi delegate instanței supreme; orice altă abordare are semnificația unei nesocotiri a sensului și a rațiunii mecanismului hotărârii prealabile. ... 46. Pentru cauza dedusă judecății, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție a oferit suficiente repere de interpretare a dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) , precum și ale art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, dispoziții legale care au fundamentat în drept cererea reclamantului și pe care instanța de trimitere este chemată să le aplice, în exercitarea propriei funcții jurisdicționale. ... 47. Astfel, prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în sensul că principiile nediscriminării și egalității (în considerarea cărora se instituie un tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală) pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale. ... 48. Totodată, prin Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) raportat la art. 6 lit. a) , b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, că la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată pentru funcții similare nu se poate ține seama de drepturile salariale recunoscute altor salariați prin hotărâri judecătorești definitive prin care au fost interpretate și aplicate norme legale cu aplicabilitate generală, dacă respectiva interpretare a fost ulterior invalidată printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept. ... 49. De asemenea, în legătură cu reperul de comparație în vederea egalizării drepturilor salariale, determinat de nivelul unor sporuri recunoscute prin hotărâri judecătorești, este relevantă și Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a decis în sensul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) și art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 și 5 din capitolul VIII anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăși plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din același act normativ. ... 50. De altfel, încheierea de sesizare pune în evidență, cu suficientă claritate, că instanța de trimitere nu a întâmpinat dificultăți de identificare ori de interpretare a unuia sau altuia dintre textele normative aplicabile situației de fapt concrete, eroarea de interpretare vizând, în realitate, art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Se consideră obligatorie sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în cazul proceselor menționate în cuprinsul art. 1 din ordonanța de urgență, ori de câte ori asupra unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 51. O asemenea interpretare nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, omite statuările din preambulul acestui act normativ (evocate anterior), iar, pe de altă parte, nu ține seama de acele dispoziții ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 care obligă instanța de trimitere, în mod prioritar, să verifice și să constate existența unei chestiuni de drept de care depinde soluționarea cauzei în fond. ... 52. În consecință, instanțele specializate în soluționarea litigiilor menționate în cuprinsul art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 au obligația de a declanșa mecanismul hotărârii prealabile, prin sesizarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul acestei ordonanțe de urgență, numai în acele situații în care constată că există o chestiune de drept, în accepțiunea care a fost dată acestei noțiuni prin jurisprudența dezvoltată în aplicarea art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, și că aceasta nu a primit o rezolvare de principiu din partea instanței supreme. ... 53. Pentru considerentele expuse, constatând că nu se verifică cumulativ toate condițiile de admisibilitate a sesizării și astfel mecanismul de unificare a practicii judiciare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile care să ofere o dezlegare de principiu nu poate fi activat, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va respinge prezenta sesizare, ca fiind inadmisibilă. ... ...