Decizia CCR nr. 291/2017Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, având în vedere lipsa de claritate și ambiguitatea acestora. Astfel, prevederile art. 46 din Legea nr. 215/2001, respectiv art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 se referă la două noțiuni, „interesul patrimonial“, respectiv „interes personal“, pentru care legiuitorul nu oferă o definiție. Contrar jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale, dispozițiile art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 sunt ambigue și imprecise, deoarece legiuitorul explică noțiunea de „interes personal“ prin raportare la existența unei posibilități de a anticipa o anumită decizie. Se susține că prevederile art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 încalcă normele de tehnică legislativă, prin aceea că verbul utilizat în cuprinsul acestuia („ar putea prezenta un beneficiu“) nu este utilizat la timpul prezent, forma afirmativă, pentru a accentua caracterul imperativ al dispoziției respective, astfel cum stabilește art. 38 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Totodată, prevederile art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 sunt imprevizibile prin prisma termenului ambiguu și neclar de „beneficiu“ utilizat în cuprinsul acestora, care nu este definit de legislația în vigoare. Astfel, raportat la situația de fapt din speță, destinatarul legii nu poate cunoaște la ce se referă în concret noțiunea de „beneficiu“ și dacă în cuprinsul acestui beneficiu pot fi încadrate și hotărârile privind aprobarea bugetului localității, reținute în cauză ca fiind cele care au dat naștere unui conflict de interese. O altă sursă de imprevizibilitate în legătură cu prevederile legale criticate este generată de termenele folosite de ambele, și anume „a nu lua parte la deliberarea și adoptarea“, respectiv „de a anticipa (…) o decizie a autorității publice din care fac parte“. ...