Decizia CCR nr. 249/2017Punctul 22

22. În ceea ce privește critica potrivit căreia neclaritatea și imprecizia noțiunii de „ajutor“ reies din faptul că aceasta nu face distincție între ajutorul permis de lege și cel prohibit de lege, din perspectiva activității depuse de către apărătorul din dosarul penal, Curtea apreciază că nici aceasta nu poate fi reținută. Astfel, limitele exercitării activității avocatului sunt strict reglementate de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, de dispozițiile Codului de procedură penală și de Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011. În acest context, Curtea reține că, potrivit art. 39 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, „avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată [...], în fața instanțelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicție și nici dacă sunt în legătură cu consultațiile oferite justițiabililor ori cu formularea apărării în acea cauză ori pentru susținerile făcute în cadrul consultațiilor verbale sau consultațiilor scrise acordate clienților, dacă ele sunt făcute cu respectarea normelor de deontologie profesională“. ...