Decizia CCR nr. 222/2017Punctul 10

10. În ceea ce privește dispozițiile art. 305 alin. (1) și (3) teza întâi din Codul de procedură penală, autorii excepției apreciază că acestea sunt incompatibile cu exigențele constituționale, în măsura în care permit efectuarea urmăririi penale in rem chiar și ulterior identificării persoanei despre care se presupune că ar fi săvârșit infracțiunea. O atare interpretare încalcă în mod flagrant dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) , art. 11 alin. (1) și (2) , art. 20, art. 21 alin. (3) , art. 24 și art. 132 alin. (1) , dar și garanțiile fundamentale ale procesului penal, precum și principiul loialității administrării probelor. În continuare, arată că, potrivit jurisprudenței europene, o persoană dobândește statutul de acuzat (suspect) nu din momentul în care acesta îi este atribuit în mod formal de organul de urmărire penală, ci din momentul în care autoritățile judiciare aveau motive plauzibile de a-l suspecta că a săvârșit infracțiuni. Dispozițiile criticate oferă procurorului posibilitatea de a administra, încă din faza de urmărire penală in rem, întregul material probator necesar pentru a formula acuzațiile împotriva suspectului, fapt ce contravine dispozițiilor art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenție și art. 24 alin. (2) din Constituție. ...