Decizia CCR nr. 202/2017Punctul 10

10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că pretinsa lipsă de independență a judecătorului determinată de subordonarea sub aspect financiar a instanțelor judecătorești față de Ministerul Justiției, întărită de prorogarea repetată a termenului la care atribuțiile Ministerului Justiției referitoare la gestionarea bugetului instanțelor vor fi preluate de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate fi reținută. Calitatea de ordonator principal de credite a ministrului justiției nu este de natură a afecta înfăptuirea justiției și nici nu poate afecta statutul constituțional al judecătorilor. Prin definiție, justiția este un serviciu public, fiind firesc și necesar ca activitatea instanțelor și parchetelor să fie finanțată de la bugetul de stat. Faptul că ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite și că bugetul instanțelor judecătorești este gestionat de Ministerul Justiției constituie doar un aspect legat de administrarea financiară, printr-un organ de specialitate al puterii executive, a activității desfășurate de acestea, fără a se crea astfel un raport de subordonare între cele două categorii de entități aparținând unor autorități publice distincte. Instanțele judecătorești aparțin puterii judecătorești și nu au în competențele proprii activități de execuție bugetară, acestea fiind specifice puterii executive. Principiul separației și echilibrului puterilor statului nu poate fi afectat prin aceea că latura bugetară a activității de natură administrativă a instanțelor judecătorești este atributul unei instituții ce aparține Guvernului. Cât privește soluția legislativă de prorogare a termenului prevăzut de art. 136 din Legea nr. 304/2004, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 1.385 din 29 octombrie 2009 și nr. 488 din 20 aprilie 2010. ...