Decizia CCR nr. 184/2017Punctul 6

6. Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că dispozițiile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu cele ale art. 25 alin. (5) din același cod, conform cărora în cazul achitării inculpatului, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă. Se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 690 din 20 octombrie 2015 și se susține că achitarea inculpatului, conform art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală, nu exclude impunerea de către instanța civilă, în sarcina persoanei achitate, a unei obligații de reparare a prejudiciului produs prin săvârșirea faptelor. Pentru acest motiv, menținerea măsurii asigurătorii, potrivit textului criticat, are ca scop garantarea intereselor părții civile, până la soluționarea pretențiilor acesteia de către instanța civilă sau până la decăderea sa din dreptul de a promova acțiunea în fața instanței civile, potrivit art. 397 alin. (5) teza a doua din Codul de procedură penală. Așa fiind, se arată că textul criticat nu creează discriminare între persoanele achitate și ceilalți cetățeni, care pot dispune în mod liber de bunurile pe care le dețin în patrimoniu, întrucât aceste două categorii de persoane se află în situații juridice diferite. Totodată, se susține că textul criticat nu încalcă prevederile art. 44 din Constituție, deoarece dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor limitări, cu respectarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, condiții care sunt îndeplinite de textul criticat. ...