Decizia CCR nr. 140/2017Punctul 9

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 338 din Codul penal sunt constituționale. Astfel, arată că principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, așa cum reiese și din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, și Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikliği împotriva Turciei, paragraful 70). Norma juridică trebuie să fie enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Însă, având în vedere caracterul de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, astfel că cerința de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare judiciară coerentă și previzibilă. Apreciază că elementele infracțiunii reglementate de dispozițiile de lege criticate nu necesită alte intervenții din partea legiuitorului, fiind îndeplinite cerințele calitative ale legii, inclusiv previzibilitatea. Susținerea autoarei excepției, potrivit căreia interpretarea art. 338 alin. (1) din Codul penal nu se poate face decât prin raportare la dispozițiile art. 338 alin. (2) , nu poate fi reținută, deoarece art. 338 din Codul penal reglementează două variante infracționale diferite, și anume o variantă tip, care presupune părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, și o variantă asimilată, constând în fapta de a modifica starea locului sau de a șterge urmele accidentului de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la fața locului. Referitor la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, arată că acestea nu au incidență în cauză, dispozițiile de lege criticate fiind de drept penal substanțial, iar nu de drept penal procesual. ...