Decizia CCR nr. 137/2017Punctul 14

14. În vederea stabilirii obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost ridicată aceasta are ca obiect soluţionarea cererii de obligare a pârâtului Municipiul Bucureşti, prin Primarul general, să emită dispoziţia prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent aferente unui imobil situat în Bucureşti. Reclamanţii - autori ai excepţiei - s-au adresat instanţei judecătoreşti la data de 1 iulie 2015, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013) solicitând emiterea unei dispoziţii prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Aşadar, Curtea constată că situaţia din speţă se încadrează în ipoteza tezei întâi a art. 4 din Legea nr. 165/2013 (potrivit căruia „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi“), de vreme ce, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, primarul Municipiului Bucureşti nu soluţionase încă notificarea depusă de autorii excepţiei în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care solicitau acordarea de despăgubiri. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013. ...