Decizia CCR nr. 157/2017Punctul 17

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia susţine, în principal, faptul că până la introducerea, prin Legea nr. 125/2011, a prevederilor art. 6^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002, existau reglementări speciale stabilite prin ordine de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate privind aplicarea instituţiei cesiunii de creanţă privind sumele datorate farmaciilor de către casele de asigurări de sănătate. Însă, după abrogarea Ordinului preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 819/2011 privind aprobarea cesiunii de creanţă a furnizorilor de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate, prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 706 din 12 octombrie 2012, casele de asigurări de sănătate, fără a avea o practică unitară, au stabilit din proprie iniţiativă faptul că, în considerarea dispoziţiilor art. 6^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002, au libertatea absolută de a fi de acord sau nu cu eventuala cedare a creanţelor de către creditorii lor. ...