Decizia CCR nr. 126/2017Punctul 7

7. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală arată că, printre motivele contestaţiei formulate împotriva Încheierii din 15 februarie 2016, pronunţate de Tribunalul Iaşi - Secţia penală, a invocat şi cazul de nulitate absolută, prevăzut de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală referitor la încălcarea dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată, constând în aceea că asupra obiectului camerei preliminare s-a pronunţat un judecător incompatibil, în condiţiile în care, prin Încheierea din 2 martie 2016, Tribunalul Iaşi - Secţia penală a admis cererea de abţinere formulată de judecătorul de cameră preliminară care a pronunţat Încheierea din 15 februarie 2016, în Dosarul nr. 8.128/99/2015/a2, prin care s-a dispus începerea judecăţii. Susţine că, în situaţia admiterii contestaţiei, singura soluţie pe care o poate pronunţa instanţa de control judiciar este aceea de desfiinţare a hotărârii atacate şi de reţinere a cauzei spre soluţionare, în acest fel contestatorul fiind lipsit de un al doilea grad de jurisdicţie. În esenţă, critică prevederile art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală prin raportare la prevederile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală şi apreciază că dispoziţiile criticate sunt contrare, în principal, prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât se creează o inegalitate între părţile aflate în judecarea unei cereri de apel şi subiecţii procesuali care formulează o contestaţie. Apreciază că, în ipoteza admiterii contestaţiei, se impune desfiinţarea încheierii penale contestate şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru a o soluţiona cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite părţilor. ...