Decizia CCR nr. 108/2017Punctul 24

24. În consecinţă, analizând obiectul cauzei şi criticile de neconstituţionalitate formulate şi ţinând cont de faptul că art. II şi art. III alin. (2) -(4) din ordonanţa de urgenţă, în vigoare la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, instanţa judecătorească nu avea îndrituirea de a ridica, din oficiu, o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 şi să critice atât condiţiile formale de emitere a ordonanţei de urgenţă [sub aspectul încălcării art. 115 alin. (4) din Constituţie], cât şi dispoziţiile de drept penal substanţial cuprinse în aceasta [dispoziţii care nu au fost niciodată în vigoare - sub aspectul încălcării art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie], folosindu-se de o eventuală aplicare a unui text de lege care nu a făcut parte niciodată din fondul activ al legislaţiei [art. I pct. 3 referitor la art. 297 din Codul penal] şi care nu are cum să aibă, aşadar, legătură cu soluţionarea unei cauze penale aflate în curs de desfăşurare. Practic, instanţa judecătorească s-a plasat în afara sferei normative a art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie şi a încercat să acrediteze teza unui control preventiv de constituţionalitate înainte de intrarea în vigoare a unui act normativ de reglementare primară, aspect specific însă controlului a priori de constituţionalitate prevăzut de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie. ...