Decizia CCR nr. 105/2017Punctul 8

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2016 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție. Apreciază că motivele invocate în preambulul ordonanței de urgență nu fac dovada îndeplinirii condițiilor impuse de textul constituțional, ci se pot circumscrie doar unor motive de oportunitate ce nu pot sta la baza adoptării unei ordonanțe de urgență. Susține că nu exista o situație de urgență care să justifice adoptarea ordonanței, deoarece, în perioada de timp cuprinsă între data adoptării Legii nr. 254/2013 și februarie 2016, Guvernul avusese posibilitatea să inițieze un proiect de lege sau să adopte o hotărâre de Guvern care să particularizeze aplicarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013. Arată că, în realitate, aplicarea art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013 s-a realizat doar în câteva cazuri izolate, mediatizate repetitiv, care nu justificau adoptarea unei ordonanțe de urgență. În continuare, susține că la baza adoptării unei ordonanțe de urgență pot sta acele situații care se creează independent de voința Guvernului. Or, având în vedere și cele expuse anterior, apreciază că nici această condiție nu este îndeplinită. Susține că adoptarea ordonanței de urgență a creat un cadru de nesiguranță și incertitudine, relevat inclusiv în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2016. Susține că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2016 contravin și prevederilor art. 115 alin. (6) și art. 16 din Constituție. În concluzie, solicită constatarea neconstituționalității dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2016 și pronunțarea unei decizii, în consecință. ...