Decizia CCR nr. 64/2017Paragraful 22

19. Se arată că excluderea persoanelor care au atribuţii în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative [art. I pct. 2 referitor la art. 269 alin. (4) şi art. I pct. 3 referitor la art. 297 alin. (3) ] din sfera de incidenţă a răspunderii penale în materia infracţiunilor de serviciu nu constituie un criteriu obiectiv în funcţie de care se poate justifica intervenţia legiuitorului; criterii obiective sunt, în realitate, natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză şi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public. În acest sens, sunt invocate: Convenţia penală privind corupţia, adoptată de Consiliul Europei la 27 ianuarie 1999, la Strasbourg, ratificată prin Legea nr. 27/2002, raportul explicativ al Convenţiei, Convenţia privitoare la lupta împotriva corupţiei vizând funcţionarii Comunităţilor Europene sau funcţionarii statelor membre ale Uniunii Europene, adoptată de Consiliul Uniunii Europene la 26 mai 1997, şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată de România prin Legea nr. 365/2004. De asemenea, este invocată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 15 ianuarie 2014, prin care aceasta a reţinut, în optica Avocatului Poporului, că "prin eliminarea din sfera actelor [care pot constitui infracţiunea de conflict de interese a celor - sn.] care privesc emiterea, adoptarea, aprobarea şi semnarea actelor [administrative sau a hotărârilor privind creaţia şi dezvoltarea ştiinţifică, artistică, literară şi profesională - sn.], infracţiunea este propriu-zis lipsită de conţinut". Parafrazând decizia antereferită, Avocatul Poporului apreciază că excluderea de la răspundere penală a persoanelor care ocupă funcţii şi exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul Constituţiei şi al legii, în scopul realizării prerogativelor de putere cu care sunt învestite, la nivelul cel mai înalt în statul român, aşadar, a celor care, prin excelenţă, au conotaţii de putere publică, fiind, astfel, justificată vocaţia acestora la calitatea de subiect activ pentru infracţiunile de serviciu, este de natură a încălca art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se mai apreciază că, dacă asemenea fapte nu ar fi descurajate prin mijloacele dreptului penal, ar conduce la încălcarea valorilor fundamentale, ocrotite de Codul penal, valori de rang constituţional, precum statul de drept, democraţia, respectarea Constituţiei şi a legilor, care sunt consacrate prin art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală printre valorile supreme.