Decizia CCR nr. 44/2017Punctul 6

6. Se susţine, în acest sens, că, deşi au trecut aproximativ 3 ani de la adoptarea Legii nr. 165/2013, nu se poate stabili cu certitudine stadiul îndeplinirii obligaţiilor instituite în sarcina comisiilor locale şi judeţene de fond funciar şi nici care cereri au fost soluţionate de către acestea, astfel încât, în lipsa unor criterii care să privească o anumită ordine de soluţionare a cererilor de reconstituire sau un alt criteriu în funcţie de care să se poată aprecia activitatea acestor comisii în perioada 2013-2016, practic, dispoziţia este lipsită de eficienţă, deoarece aceste comisii se vor prevala în continuare de termenul-limită prorogat la 1 ianuarie 2017, fără a putea fi făcute responsabile pentru nesoluţionarea lor. Or, în Hotărârea din 13 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Faimblat împotriva României, paragraful 33, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că respingerea acţiunii reclamanţilor fără să examineze conduita administraţiei şi respectarea de către aceasta a procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pune la îndoială efectivitatea accesului la o instanţă, acordat reclamanţilor în cadrul procedurii de constatare. În cauză, prin efectul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, instanţa nu poate verifica conduita autorităţii statale în sensul de a vedea dacă şi-a îndeplinit obligaţiile legale. Este adevărat că, potrivit art. 11 alin. (2) , persoana nemulţumită se poate adresa instanţei pentru neîndeplinirea respectivelor obligaţii, însă, evident, această posibilitate nu poate fi pusă în practică decât după 1 ianuarie 2017. ...