Decizia CCR nr. 776/2016Punctul 15

15. Curtea reţine că reglementarea cuprinsă în dispoziţiile art. 231 alin. (2) din Codul penal - potrivit căreia, în cazul faptelor prevăzute la art. 228,art. 229 alin. (1) , alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală - are caracter de noutate. Astfel, pentru infracţiunile de furt prevăzute de art. 228,art. 229 alin. (1) , alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230 din Codul penal - infracţiuni urmărite din oficiu, legiuitorul acordă posibilitatea părţilor şi subiecţilor procesuali principali să dispună asupra procesului penal prin împăcarea lor. Este permisă împăcarea - având drept consecinţă stingerea procesului penal - în cazul comiterii: infracţiunii de furt în formă simplă (art. 228); furtului calificat săvârşit într-un mijloc de transport în comun [art. 229 alin. (1) lit. a) ], în timpul nopţii [art. 229 alin. (1) lit. b) ], de o persoană mascată, deghizată sau travestită [art. 229 alin. (1) lit. c) ], prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase [art. 229 alin. (1) lit. d) ], prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere [art. 229 alin. (1) lit. e) ], prin violare de domiciliu sau de sediu profesional [art. 229 alin. (2) lit. b) ], de o persoană având asupra sa o armă [art. 229 alin. (2) lit. c) ]; precum şi a furtului săvârşit în scop de folosinţă (art. 230). ...