Decizia CCR nr. 783/2016Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că nici Constituţia şi nici Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu obligă legiuitorul să prevadă ca fiind infracţiuni toate faptele de discriminare. Totodată, arată că există o reglementare-cadru în această materie, şi anume Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Consideră că, în cauză, este vorba, în realitate, despre o problemă de interpretare a textului de lege criticat, întrucât legiuitorul nu a eliminat din norma de incriminare anumite criterii de discriminare, ci a realizat o selecţie a termenilor utilizaţi în reglementarea din Codul penal din 1969, în vederea evitării formulărilor redundante. Astfel, criteriul de discriminare referitor la opinie se regăseşte, de fapt, în relaţie cu celelalte criterii enumerate în dispoziţiile art. 297 alin. (2) din Codul penal, în sensul de discriminare pe motiv de opinie cu privire la rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA. De asemenea, criteriile privind originea socială şi convingerile se regăsesc în cele cu privire la avere şi religie. ...