Decizia CCR nr. 782/2016Paragraful 10

6. Totodată, autorul excepţiei apreciază că "negăsirea martorului la adresa indicată dintr-o singură încercare, fără a-l înştiinţa concomitent pe acesta cu obligativitatea prezentării lui la următorul termen de judecată prestabilit (eventual sub sancţiunea amenzii judiciare) nu echivalează cu un refuz concret şi conturat din partea acestuia de a se prezenta în faţa instanţei din partea căreia a fost emisă citaţia şi/sau mandatul de aducere". Negăsirea celui propus ca martor nu poate să conducă la finalitatea juridică aplicată în cauza dedusă judecăţii. Dacă motivul negăsirii/neprezentării martorului nu este refuzul acestuia, atunci aplicarea dispoziţiilor art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă încalcă dreptul părţilor litigante, atât al reclamantului, cât şi al pârâtului/intimatului de a avea un proces echitabil, termenul de soluţionarea a cauzei degeaba fiind unul rezonabil, dacă se încalcă principii de drept procesual. În ceea ce priveşte sintagma de "refuz" din cuprinsul art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă, susţine că aceasta nu poate să opereze nici măcar aparent, deoarece în speţă nu a existat un refuz concret exprimat nici oral, dar nici în scris din partea martorului desemnat. Atitudinea martorului de neprezentare la instanţă nu poate fi catalogată drept pasivitate.