Decizia CCR nr. 782/2016Paragraful 26

21. Cu privire la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia aplicarea mecanică a dispoziţiilor art. 313 alin. (3) din Codul de procedură civilă contravine art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în interpretarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, admisibilitatea probei cu martori este, în primul rând, o chestiune care ţine de dreptul naţional. Nu este de competenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a substitui propria evaluare a faptelor cu cele ale instanţelor naţionale. Sarcina Curţii este de a examina dacă procedura în ansamblul său, inclusiv modul în care a fost permisă depunerea mărturiilor, este "echitabilă" în sensul articolului 6 paragraful 1. Sarcina de a asigura în fiecare caz individual respectarea exigenţelor "unui proces echitabil" revine autorităţilor naţionale. (Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunţată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragrafele 31 şi 33). În cazul litigiilor care implică interese private oponente, "egalitatea armelor" presupune acordarea fiecărei părţi a unei posibilităţi rezonabile de a-şi prezenta cauza - inclusiv depunerea personală a mărturiilor - sub rezerva condiţiilor care n-o plasează într-o situaţie dezavantajoasă faţă de adversarul său (Hotărârea din 23 octombrie 1996, pronunţată în Cauza Ankerl împotriva Elveţiei, paragraful 38).