Decizia CCR nr. 766/2016Paragraful 62

46. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 69/2010 a responsabilităţii fiscal-bugetare, care interzice promovarea unor acte normative care conduc la creşterea cheltuielilor de personal sau a pensiilor în sectorul bugetar cu mai puţin de 180 de zile înainte de expirarea mandatului Guvernului, Curtea reţine că reglementarea art. 17 din Legea nr. 69/2010 îşi găseşte fundamentul în istoricul unei practici politice cu un potenţial ridicat de a afecta echilibrul bugetar şi care constă în promovarea unor reglementări menite să atragă susţinerea politică prin creşteri salariale sau ale pensiilor în perioada pre-electorală, altfel spus prin promovarea unei politici populiste cu avantaje imediate ca urmare a influenţării opţiunii electorale, dar cu efecte bugetare negative pe termen mediu şi lung, a căror sarcină o va suporta însă un nou Guvern. Adoptarea acestei reglementări a fost impusă în contextul crizei economice care a marcat România în perioada 2009-2010 şi care a fost favorizată şi de deficitul de cont curent şi deficitul bugetar generat de adoptarea unor măsuri caracterizate de o dominanţă a considerentelor politice pe termen scurt. Principalul obiectiv al Legii nr. 69/2010, consacrat în chiar art. 1 al legii, este acela de a asigura şi menţine disciplina fiscal-bugetară, transparenţa şi sustenabilitatea pe termen mediu şi lung a finanţelor publice, de a stabili un cadru de principii şi reguli pe baza căruia Guvernul să asigure implementarea politicilor fiscal-bugetare care să conducă la o bună gestiune financiară a resurselor şi de a gestiona eficient finanţele publice pentru a servi interesul public pe termen lung, a asigura prosperitatea economică şi a ancora politicile fiscal-bugetare într-un cadru durabil.