Decizia CCR nr. 753/2016Paragraful 11

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reglementarea procedurii de judecată accelerată având temei constituţional în art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Reţine, în esenţă, că instituţia recunoaşterii învinuirii este diferită de cea a acordului de recunoaştere a vinovăţiei atât prin condiţiile în care devine incidentă, cât şi prin efectele pe care le produce pe planul dreptului material şi al dreptului procesual penal. Or, reglementarea diferită a unor situaţii juridice diferite nu constituie o încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil. Astfel, deşi ambele proceduri implică recunoaşterea inculpatului, rolul decisiv aparţine instanţei de judecată, aceasta fiind chemată să cenzureze atât acordul de recunoaştere a vinovăţiei - pentru a observa dacă din probele administrate până în momentul încheierii acordului rezultă date suficiente cu privire la existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului şi dacă soluţia convenită de procuror şi inculpat nu este nejustificat de blândă în raport de gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului, cât şi declaraţia de recunoaştere a învinuirii - în acest caz urmărind să stabilească dacă faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se susţin exclusiv pe probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv dacă recunoaşterea sa este voluntară şi corespunde adevărului.